în acest fel de univers
eu nu știu să scriu
fac doar semne disparate cu degetele
prin valurile părului tău
într-o limbă îngropată odată cu faraonii
descîntec din cîntările de dinainte de potop
orb timpul ne ocolește alcovul
mîngîind alene franjurii baldachinului
precum un vînt tandru de primăvară
în jurul nostru înoată copiii atlantidei
cu ochi mari deschiși ca niște flori de lapislazuli
mă trezesc brusc te privesc
apoi tăcerea ne cicatrizează buzele într-un zîmbet care mă face să mă întreb
what is so special about love that makes us look so stupid