Dezgolite, gândurile aleargă
către mâinile dezgolite
de nisipurile orfane.
Lasă-mă să sting încet
ultima lumină
a asfințitului ce nu-mi
mai aparține demult.
Marea... ți-amintești când
ni se-mpleteau umbrele?
Poveștile nespuse ale nopții
ți-ar atinge tălpile,
ți-ar săruta săratele-amintiri
dar... trist april pe buze...
ssst! e târziu să mai trăim.