O, Doamne, ți-am cerut
Cate un strop de ploaie
Ne-ai dat însă mai mult
De-mi curge și pe foaie.

Tristețea întomnată
Ne plouă răvășit
Cu-o clipă refuzată,
Cu un vis răstignit.

Și stropii deși ne-nmoaie
Þărana tot mai tare,
Păcatul ne îndoaie,
Ne plouă a-ndurare.

Dar plouă mocănește
Și-mi udă toată foaia.
Lacrima-mi nu se oprește
Poate că eu sunt Ploaia.