In timp ce se nasc rimele tale
inimile nu mai lacrimeaza ci dor
caci asa dor si diminetile
in care mi-ai atins aripa,
cuvant articulat poezie
e trecerea ta intre zei,
aceia care ti-au lasat zbor,
sa inalti farmec descult
si sa vibrezi ruga
din genunchii insangerati
ai ingerilor nestinsi .

In tot acest timp ultimul univers
plamadit intre noi e pasare vie
ce-si poarta zborul din zambetele noastre
din sarutul furat la un colt de visare,
din pasiunea cu care privirile noastre
au ratacit singurele cuvinte ramase
sa duca mai departe taina
imperecherii de suflet
spre celelalte dimensiuni de ritm
acelea cu forma limpede
si gust de implinire primara
unde dorul se simte zidit
in fiecare fibra a insailarii
noastre din iubire .

Tac marginile zilei, s-a inecat linistea
intre noi cu zambet albastru
vezi, ne cersesc paradisuri
si nu mai e decat o ultima rima
pana la poezia finala
in care versurile au forma cerului
aplecat ca o ruga peste
sufletele arse de viata
iar iubirea, cifra secreta
cu care se deschid seifurile regale,
ultima cazemata ce se cere invinsa
pentru trecerea dincolo .