am să ies din amorțire
ca un fluture primăvara
îmi voi da voie să zbor
fără să-mi pese că seara
e frig și-ntuneric și ceața
mi se lipește de aripi
nu-i nimic dacă uneori
mă voi prăbuși în iarbă
din pricina ploii
am destulă putere
s-o iau de la-nceput
am regăsit în mine ceva
ce credeam că-i pierdut
culorile visului de mâine
vor fi mai vii decât ieri
și mai calde
sub mâna mea
nu se vor mai scutura
petale de flori albe
și nici un pas
nu va mai fi
înapoi