În zona dintre vieți
am suferit o replică a morții prin faptul
că am uitat.
Am dorit să plasez ceva în scurgerea timpului
pentru a avea la ce mă întoarce...
colțurile le-am rotunjit
să nu-mi rănesc privirile
am început să fumez stele
să mă obișnuiesc cu fumul în ochi
și să-mi ardă buza ca după un sărut
de la un om anume.
Viața mea semăna cu undele
mă ducea prea departe
și aveam rădăcinile suspendate în vise
vise uitate pe o pernă care nu mirosea a nimic.
Poate pentru că am fost o linie cu prea multe unghiuri
iubitul meu a obosit cu florile în mînă...
Acum în zona dintre vieți
am murit puțin pentru că am uitat
că îmi plimbam plictiseala dintr-un loc în altul;
sparg geamul dintre noi cu dorul făcut glonte de argint
iată mai e o șansă
răsăritul a devenit o pasăre
pasărea a-nțeles că iubesc și-a devenit tril...