Mă văd silită să-ți compun o odă,
Acum, pe loc, de vreau să scap cu viață,
Mulțimea se dezlănțuie-n talazuri
Și-n zori mă va linșa la tine-n piață

Așa că, rudy, uită-te la mine
Și zi-mi că m-ai iertat, cu voce tare,
S-audă tot poporul că e bine
De-acu-ntre noi, să pot avea scăpare

De ți-am greșit, mai lasă de la tine,
(Că n-o fi foc, nici n-o să se repete)
E semnul celui care sceptrul ține:
Să-și ierte toți supusii prin decrete

Ci dă un semn, revocă-mi condamnarea,
Mă simt ca-n “Trandafirul și inelul”,
Promit că, dacă scap basma curată
La tine sta-va-de-astăzi portofelul

Și poți să vii acasă când te taie
Pe tine pe scufie să te-ntorci,
Corect, cinstit sau rupt de beat în două,
Adus pe brațe de-un cartel de porci.

Eu nu voi zice ’nica-nimicuța,
Doar lasă-mă să scap acu’ cu viață,
Că, uite, se porni deja mulțimea
Cu bâte și cuțite către piață…