ei bine da cobaii acești prunci nenăscuți
mărunții sacrificați pentru toate paradoxurile
iresponsabilul puls între nervii de sârmă ai încăperilor joase
nota de sus a spaimei tremurul
pe care numai orbii alcoolici îl vor fi având
în fața dragostei infimele petece de zăpadă
lângă sânul vitalității
absurzii atoli spre care se deplasează continente –
ei bine da restul vieții din care se hrănește Restul Lumii
sâmburii albi ai fricii pentru orgoliul morții
acești prunci nenăscuți sau născuții
cu părul albit de traumatisme
poate chiar moșnegii refulații ratații
inadaptabilii bătrânele flori ale obscurității
și frunzele brumate peste care
nici o rază n-a plâns mai curând
mijlocul vieții fiecăruia adică
atunci când privești în jur mai puțin
pentru a împărți căci altfel cum poate fi sacrificiul de care nu știi –
ei bine da eroii lucrurilor neterminate
eroii în lipsă de altceva mai fără considerație
căptușeala nevăzută a zilelor
și agoniile cu care gardienii
se spală pe mâini