Eu zac în întuneric cînd vreau să te găsesc
Și lanțurile grele mă strîng și mă rănesc.
Sînt singură, pierdută în nopțile pustii
Și mă gîndesc la timpul cînd tu ai să revii.

As vrea să fug departe, as vrea să te găsesc
Să-ți spun cu tandre soapte, să-ți spun cît te iubesc
Dar lanțurile grele mi-atîrnă de picioare
Iar tu te pierzi iubite, te pierzi in depărtare.

O altă zi mai trece, tu încă n-ai venit
Și parcă toată viața din mine s-a sfîrșit
Platonicele lanturi aș vrea să le alung
Din urmă peste ziduri să pot să te ajung.

M-așez încet pe pietre și-s tari si mă rănesc
Și lanțurile grele pe glezne mă lovesc
Nu știu de ești departe, pe care drum te-ai dus
Știu doar c-a mea iubire în urmă a apus.

Cu lanțuri la picoare, adorm tîrziu, visez
Că lanțurile grele mă dor; și sîngerez
Și rănile pe glezne prea tare mă rănesc
Și nu mai am putere sa pot sa te iubesc.