M-a copleșit o plictiseală
Ca un înveliș de sticlă,
Rece transparență fără geamuri.
În zadar strig,
Doar emoțiile mele sunt casabile.
Ba chiar am știut cum vor arăta
Dizolvate în aer,
De când am lăsat tremurul vocii
Să umble nestingherit printre
Turnurile de veghe
Și prin secară.

M-a cuprins o dezolare
De forța unui uragan de la tropice
Extravagant și feroce.
Parcă ți-ar plăcea,
Dar ai vrea totuși să afli
Încotro te duce.
Nu e de glumit cu schimbarea asta
De temperatură.
Îmi număr semnele de întrebare
Ca pe ultimii bani.

Am să mă las purtat de val.
Nu-mi pasă de flux
Sau de reflux.
Citesc în stele, în luceferi
Truda celor care au ținut piept
Imposibilului.
Eu nu visez palate de cleștar,
La ce bun un galben în plus?

Goldolierul mă așteaptă.
Pelerina-i neagră si atoateștiutoare
Mă atrage ca un magnet,
Și m-aș multumi să mai am puterea
De a-mi ridica pălăria în fața lui,
Iar cu cealaltă mână
Sa-i fur cheia.
Doar atât!