astăzi am dezghiocat copilul din femeie
și am pornit spre teancul uitărilor să le ciufulesc puțin
pășesc cu altfel de frământări
în alt registru temporal
fără prejudecăți
renunț dinadins la parfumuri și zorzoane
golesc poșeta de farduri
și o umplu cu păpuși vesele și triste
inima o abandonez pe furiș între flori de câmp
în palmă ghemuiesc poveștile cuminți cu ilene cosânzene
zmeilor le poruncesc să-mi aducă fericirea în ciur
pălăria de paie îmi acoperă chipul poznaș
și privesc în jos admirând pantofii încălțați pe dos
nu știe nimeni ce port în poșeta sufletului

rochia de borangic tresare
gleznele încep să decupeze aerul
stropi calzi de ploaie
îmi voaleaza încet încet chipul de copil
nimic nu mă mai întoarce astăzi din drum
(e mai lung decât acela de a redeveni femeie)
prea multă iederă e pe "mon caprice"
ca să nu-i fiu castelană pentru o zi

astăzi
doar astăzi
gândurile mele
au miros de păpuși