Am scăpat din mână timpul,
Scuturându-mă, greu, de vreme
Obosit de povara neclintirii
Către lumina îndepărtată a zeilor.
Am încercat să zbor, să-l aduc înapoi,
Dar aripile mi-au cazut
Sfâșiate de greutatea întunericului...
Și nimbul palid a pierit
Pe fruntea mea acum prea rece
Ca să-l mai poată hrăni.
Atunci am privit în jur pentru prima dată...
Eram singur.