E dimineață și mi-am rătăcit sub cearșafuri,
Stiloul cu care încriptez poezii.
Trag adevărul de colțuri,
Îl înmoi în ocean și îți scriu:


,, Nisipul e o umbră,
Oftatul strecurat între noi.
Nu-i devreme, deoarece palmierii zâmbesc
Foișorului din fildeș adus de vânt.
Avem două locuri aici, săpate de vise.
Pe masă - un ceainic, din care pe rând ne turnăm
Idei, viziuni și iluzii.
Două cești și un singur pahar plin,
Mustul dorințelor, strivite și stinse, în el.
La sfârșit,
Ne vom drege -
Fiindcă ne va cuprinde, treptat,
Mahmureala acestei dimineți ipotetice.

P.S.: Sufletul nu are hartă genetică,
Nici istorie...''