stâlpii electrici sărută strâmb strada
în blocuri comuniste se sting lumini
din lămpi obosite de esență gălbuie
într-un boschet printre frunze și spini
o liceeancă ia dezgustată prima ei muie
țiganul o ține de păr
( e tânără prada )

un bărbat aleargă cu mâna la pântec
spre o fundație de casă neterminată
privește înapoi spre lume spre totuar
sare îngroapă se dezbracină se cacă
din bloc îl privește un chip mortuar
de la alt geam se aude un scâncet

un adolescent plin de coșuri își face laba
( mărunt retardat născut din eroare )
până la cer se simte mirosul de spermă
ploaia nu cade din nepăsare
nu reușesc să bag acul în venă

stâlpii electrici sărută strâmb strada