Alături de ea,
cea crezută rănită,
emigrată în soluri de vest chilipir...
Alături de ea, cea care nu mi-a fost
nici soră, nici mamă,
nici stea călătoare...

Împărțit-am durerea mea toată
și unul...Dumnezeu,
cu vorba curată,
de toți nelegată,
adoarme-n cetatea de aur
cu porți de safire...
și cer de smarald...

Înaintez în larg,
catargu-i la sol,
un paradis mi se deschide,
brăzdat de răni purulente,
ca un lepros izgonit
alerg agonia în curtea
Marelui Împărat...

Un "Ave Maria" spus
și un rozariu ce se termină,
durerea termină țelul durerii dintâi,
ea nu va naște nicicând
Al nemuriri cânt;
Un copil plânge amar
după a pântecelui dor,
cetatea-i de aur,
cu fecioare-n safire...
și lacrimi-smarald...

O, Maică Preasfântă, nu plânge,
El, Domnul astăzi a murit,
ÃŽnviind cu durere-n cald,
în soarele cald...

Ave Maria...