dacă marea e sărată
mă-ntrebai, pe mine, munteanul,
și-ți umezeai rana
sau pieptul totuna
cu ochii mei
plecați…

plânge(a) marea prin pieptul tău –
relieful iubirilor pierdute –
plângea marea, plângea prin muntele meu

te zăream în furtună,
dar nu te ajungeam
tu - te desenai pe nisipul plajei
eu – te descifram și mă feream
să nu-ți șterg praful
amintirilor

ești acolo,
încă ești acolo…
apele-mi îți clătesc țărmul,
ți-l înverzesc…

ești acolo?