Nu pot să fiu
durerea care-ți
înghite corpul...

Nu mă pot hrăni
cînd știu că
ești flămînd...

Nu pot zîmbi toamnei
dacă nu-i știu
fructele coapte.

Te pot hrăni
te pot iubi
te pot legăna
pînă cînd durerea adoarme
ori trece ca un gînd rău.

Cu care primăvară din mine
aș putea vorbi frunzelor
să te îngrijească ca pe un mugure?

Mă rog de pietre,
de nisip,
de bănci
de biserici vechi,
și de biserici noi,
să te pot înflori din nou...

Și-acum știu că
un singur ritual ne poate salva pe amîndoi -
iubirea -
doar ea mai face azi minuni.


1 Mai 2005, USA