Am fost cândva stapânul unor plapânde visuri
Ce-mi luminau faptura cu licurici si stele,
Prin ierburile verii, cu dulci si stranii râsuri
De-argintul unei muzici ce se-nalta prin ele
Din soapte, din cuvintele rostite-ncet, rotund,
Ca sa sporeasca taina pe care o ascund.
Am fost cândva - o viata e de-atunci...
Am fost cândva padure de ciute strabatut,
Am fost izvor sub stânca, tâsnind catre lumina,
si stea am fost, pe-un cer de dor suita...
Poveste-am fost, rostita cu taina-n miez de noapte,
si pestera am fost, umpluta de nestiute soapte...
si-as mai fi fost - de visul nu-si desira urzeala -
O lacrima arzânda ce-ti saruta sandala...
Am fost, sunt astazi si mâine am sa fiu
Stapân peste vise, un biet muritoar
Ce îsi înalta ruga spre un cer pustiu
În care înca afli si taine, si sperante
Purtate de cuvinte spre inimi sa se-nalte
Albastre cai croindu-si din negrele hatisuri,
Fântâni de dor nascând din prea plapânde visuri.
Lipsit azi de tine, prea tare ma doboara
Durerea unui dor aducator de para,
si lacrima ce-apare te striga si te cheama,
Apari din nou, iubire, priviri-mi te arata.
Cararile din umbra le lasa pentru visuri,
În viata mea revino, din negrele abisuri
În care doar durerea e pururi calatoare.
Nu te lasa rugata de valul ce-si destrama
În miezul sur de noapte, sonora lui arama,
Arata-te, minune si vis ce scânteiaza,
O inima te cheama cu o durere treaza...
Hai! vino, pamântean e dorul ce te cere
Alunga nalucirea si vino în tacere...
hmmm...