Imi amintesc acum cum rataceam,
Adesea prin padure,
Si cum mereu ma balaceam
In apa rece din paraie.

Cum pe carari alene ma plimban,
Si ascultam trilul vre-unui cuc.
Si-n gand mereu eu imi spuneam
C-aici ma voi intoarce de-oriunde-o sa ma duc!

Ca frunzele padurii
as-au trecut si anii.
IAr din paraul vechi
MAi sunt doar bolovanii.

Trairea noastra a secat,
Acum e-o amintire.
Si spun ca nu-i adevarat,
Dar nu spun decat mie!

As vrea sa ma-intorc inapoi,
Sa-ntorc acum toti anii,
Sa fim doar noi doi amindoi,
Sa nu existe altii.

Sa fiu doar eu si ea,
Sa fiu doar cu padurea,
S-aud privighetoarea,
Sa uit de toata lumea.

Dar din pacate n-o aud,
Si s-a oprit si ceasul!
Si nici macar nu-mi da prin gand
Ca nu-i mai cunosc glasul!

As da sa plec,
Ceva am tine.
Si in padure ma inec
Si nu mai stiu de mine!

Si asa mi-am parasit
Si casa si padurea,
Acum ca am imbatranit
Nu stiu ce0nseamna lumea!

Copilaria mi-a murit
S-a dus ca o privire
Am fost destul de fericit
Acum, e doar o amintire...