dar tu cea veșnic plecând
fără să știi duci crucea mea
crucea mea îți crește întunecos
pe spate cutremurându-se
cu cât te-ndepărtezi crucea mea îți este sângele
și eu urmez continuu nebunia aceasta
pe care o amplific pierzând-o
pe care pierzând-o în ochiul meu se depune fantastic
și când va trece timp destul
va crește între noi pământul
să te ascult cu fruntea