Rostind cuvântul depresie
în ochi îmi bat o mulțime de fețe
care se stăruie să-și îndrepte pielea
și ochii își forțează spre a vedea lumina,...
picioarele-și încordează
sub talpa grea ce-i apasă
pe umeri și pe organele interne,
își fac loc sub mâna presiunii
pentru-a nu le zdrobi
sufletul deja oval și spart;
își trag forța de respingere din piept
cu privirile jalnice
dar, orbia le-o întinde...

Rostind cuvântul depresie
văd mai întâi un suflet, apoi un trup
sub laba unui pui de lup;
simt mai întâi un fior rece
și-apoi, încet se-ncălzește
sub umbra gândului că, m-a călcat,
m-a călcat până la sfârșit, și a plecat...
O văd de din urmă
fiindcă, n-am alergat înaintea-i
cu biblia în mână...
m-a călcat până la urmă,
până mă deprinsesem cu ea
și nu mi se mai părea străină...

Rostind cuvântul depresie
văd o mulțime de jucării
sub laba unui pui de lup,
căruia îi plac nespus de mult
jucăriile cu inscripția: „Cel Mai”
un cel mai care se rătăcește
prin mulțimea la fel,
un cel mai care se plimbă
prin fiecare din noi,
și îl alege pe cel mai...

21ianuarie,2002.Ch.