Se-ncaiera sub bolti de frunze-n vale
saruturile mele cu-ale tale,
intr-un vartej de sine insusi beat,
la umbra unui arbore taiat,
pe care-atarna-n vesela nestire
fantoma spanzurat-a unui mire
ce-arunca-n flori cenusa si scantei
si umbre descompuse de femei
si buze arse de amant flamand
din fiecare fir de iarba band
aroma grea a trupului tau bland.