GARDURILE

Gardurile, gardurile,
Peste tot sunt gardurile.
Garduri mici, garduri inalte,
Din uluci, din fier forjat,
Garduri, garduri, cate garduri
Peste noi am aruncat.

Garduri, garduri, mii de garduri,
Sufletele-s prinse-n falduri,
Hainele-mbracate-s garduri,
Zambete ascunse-n farduri,
Viata mi-o petrec prin garduri.

Garduri, garduri peste garduri,
Nu deschidem porti in garduri,
Pe la garduri, oameni rar cand intalnesti
Despre garduri, inocent, le povestesti.
"Ce mai faci vecine? Bine?
Iti tragi gardul dupa tine?"

Garduri, garduri, numai garduri,
Suntem educati in garduri.
Printre garduri, chiar biserica ne-nvata
Gardurile cum se-nalta,
Iar la scoala, scoala moarta,
Studiem gardurile cum se poarta.

Doamne, Doamne cate garduri,
Doamne am fost invinsi de garduri?
Liberi suntem sa fugim,
Dar noi nu!
Garduri vrem sa construim.

Garduri, garduri, ce de garduri,
Peste tot sunt garduri, garduri.
Intre mine si sotie,
Garduri, garduri sunt o mie.
Intre mama si copii,
Garduri, gardurile-s foarte vii.
Intre frati, intre parinti,
Garduri, garduri, alte garduri.

Sus, in jos, in spate-n fata,
Gardurile, gardurile ma ingheata.
Garduri. Doamne nu mai pot
Gardurile sa suport. Garduri.
Pentru morti avem tot garduri,
Caci mai nou prin cimitire,
Garduri. Rasar garduri in nestire.

Printre garduri, umiliti, ingroziti,
Incercam sa mai traim.
Desi spaima-n noi e vie
Uneori, rabufnim ca scosi din minti
Si am vrea, tematori, sa le sarim.
Incercarea-i prea tarzie
Noi deja garduri gandim.