ei dar când plouă numai în fântâni se trezește femeia grădinarului
pune mâna pe găleți și începe să care – zi și noapte – să toarne să acopere totul
până când ies păianjenii din urechile pământului

face ea ordine în toate

îndrăgostită albă uriașă femeia grădinarului întâmpină rodul
tocmai când nu te aștepți tocmai când cumpăna fântânii se rotetște în secetă
precum aripile unei mori de vânt

pune ea ordine în natură mamă a tuturor este ea
nu-și schimbă rolul

îndrăgostită albă uriașă se înroșește numai
când urcă pe ea privirea bărbatului
ea cară și sapă în apă și ninge în lună și-n stele
până deschide în ceruri o groapă
și-azvârle-n Dumnezeu cu mere


de seacă apa din fântână ea prin fântână trage râul
și chiar un râu de mai departe
ea ar putea să tragă mări oceane
prin râuri și prin fluviile moarte


pune ea femeia grădinarului ordine-n natură și în toate