Pentru că ai uitat de atâtea ori ziua mea de naștere,
Te iubesc
Pentru că ai zâmbit în timp ce eu plângeam
Te iubesc
Pentru că ai sărutat alte buze, în timp ce înfulecam trupul singurătății
Te iubesc din ce în ce mai mult.

Mi-ai arătat că nici un bărbat nu merită lacrimile mele,
Iar cel ce va merita nu mă va face să plâng.
Mi-ai descusut genele de pleoape
și le-ai pus la presat între două felii de pâine
în timp ce eu te iubeam mult, din ce în ce mai mult.

Te iubeam cum își iubește o oarbă unicul drum către fereastră
mereu cu același număr pe pași
cu aceeași lumină statică și incoloră.

Pentru că toate poveștile tale se terminau în coadă de pește,
pentru că toți prinții își părăseau prințesele
pentru că toate prințesele părăsite avortau, într-o umilitoare dezamăgire,
pentru că din marile castele rămâneau peste ani doar cărămizile deshidratate,
te iubesc…