glasuri sfinte mă ajung uneori din urmă

jertfa firii peste noaptea din mine ca o umbră
vom adormi pe fundul mării
îndrăgostiți…
drum hărăzit în vrejul de întuneric
în profunde sensuri
chipuri negre coboară gheară de pasăre

strivește-mi țărâna
privește-mi scheletul

bărbat nenuntit la patimă supus
lumea traiește pierită în moliciune
globul rubiniu al lunii
pe cărare rătăcitor
de veșminte mă dezbrac

coloane de foc mă conduc spre țara de exil

mi-i foame de lumina din zori