răsturnat în țărână orbecăind în noapte
cuvântul tăcut e ca mormântul
doar sufletul pe buze se așterne
aștept un nu știu ce
să treacă peste vârste și peste ani să zboare
noian de neguri în jur
amurguri plânse agonic
strigăte dureroase înalț spre nelegiuire
ființa mă doare
înfometată

în trupu-mi
soarele apune