trenul acesta circulă pe interzis
cu luminile stinse ca un plic fără adresă
insuficient timbrat returnat destinatarului
tu nu ții minte niciodată numele bărbaților
așa poți nega mai ușor întâmplările
îmbrăcată în masochismul femeii-lupă
vaginul tău ca o lectură de sâmbată
dintr-un exotic autor sud-american
profețind apocaliptice vremuri
când oamenii vor călări păsări mecanice
dizolvându-și dinții într-o supă de metan
îți place când te strivesc de perete vals
orgiastic al păianjenilor încreștinați cu forța
posedată între lumânări ce miros a cafea
faci dragoste mereu pe fugă precum vrăjitoarele
înfricoșate de răsărit mesteci secunde cu sare
rostind replici porcoase în limba rusă a demonilor
învățate la sabatul bărbaților fără coaste

astazi le voi spune tuturor prietenilor
despre vaginul tău insuficient lubrifiat
despre spaimele ce îți populează vulva
ca într-un imens patinoar sisifi de stepă
ridică biserici pe bolta pântecului tău
frecare a metalului pe metal fără protecție
mă cațăr pe sânul tău ca un soclu așteptând
să mă ajungă din urmă statuia blestem
porumbeii căcăcioși pentru obișnuința perversă
de a purta de colo colo răvașe râd
privind cum încerci cu o mână să te zidești
singură la gura metroului ana cea alienată
mireasa lu' manole vatmanu' ce n-a zburat
niciodată cu aripi de șindrilă
îți spun deschis scula nu e concept ci organ
mai putin abstract decât orice prezervativ
diafan cu gust de mentă
am un penson ce încă te pictează
cu cerneală roșie sepie cu cercei de acadea
Freud a devenit nevrotic
aruncă după copii cu obsesii și disonanțe cognitive
cântă sacadat
am visat cireșe am visat cireșe am visat cireșe

fac o cruce apoi adaug peste lume
cu vopsea particula vagin
nu-vagin putem-vagin trăi-vagin fără-vagin iubire-vagin
dar nu intri în joc îmi spui că femeile-s tăcute
ca fluturii electrizate precum ionii îndrăgostiți
de spațiu îți amintești râdeam gândindu-ne
cum ar fi să ne-o tragem pe critica rațiunii pure
ediția fără balustradă
ca doi bancheri beți, nu, nu aprinde becul
lumina dăuneaza grav potenței și actului
uite avem cai aur și iarbă
uterul tău ca un joben plin de iepuri albaștri
osuar în care m-au închis înainte să devin sfânt
baptisteriu să ne spălăm păcatele
e mai și plouă enervant de aproape
între noi iubirea s-a împuțit ca un hoit
am rămas doar cu niște poezii
cât un preludiu fără șampanie