Mi-ai spus cindva ca-ti place s-alergi doar pe poteci
De-atunci, au trecut anii cu secole, cu zecii
Te-astept l-acea rascruce de drumuri mii si mii
Si nu-nteleg iubire de ce uiti sa mai vi!

Contemplu iar natura, e trist si imi lipsesti
As vrea sa-ti aud glasul, sa-mi spui ca ma iubesti
As vrea sa fim din nou acei ratacitori
Iar dragostea tirzie s-o transformam in zori.

Sa pling ca un copil din nou la pieptul tau
Sa dau iubirii sensul cel fara de ecou
Sa te mai tin in brate, din nou sa iti soptesc
Caci singur sunt pe lume, dar tot te mai iubesc!

Si-n cruda asteptare, as vrea sa vad acum
Frumoasa ta faptura, azi pe-un total nou drum
Cu-n zimbet cald pe buze spunindu-mi "am venit"
Am cam lipsit o vreme, dar totu-si te-am iubit!

Iar frunza ruginie e toata doborita
De ploi, ninsori, chiar vinturi; si dragostea mea muta
Astept si azi si miine, voi astepta chiar veci
Caci eu voi sti sa-nfrunt tacutele poteci.