ea e atingerea din lacrimile mele
neintelese duminica dupa crucea stinsa,
calmul din flori de unde zambesc zorile
seducatoare linii pe retina iubirii
cu mult mai dragi decat imaginea-n oglinda,
ea, culoarea ce ma naste in unduirea
primelor sorbiri de pace la fel
cum desertul se apleaca-n fata ploilor
eu ma las in caderea mangaierilor
ce ma trag din lume spre locul
atat de salbatic si de necuprins
unde dor toate aripile despletite intre noi
cu mai mult de-un simbol pe tabla de smarald
in care vesnicia ne scrie rosturile
ea e lupta din mine in care alb si negru
sa combina pana la contopire si redevin
cipuri din matricea fiorului prim, acela nerostit
care clipa de clipa, eu din ea, rai din iad
zideste iluzia in care imi caut definitia,
ea, inefabila incorsetare a mea in mine
a ta din mine a mea despre tine a ta cu mine

repede cuvantul se desface in silabele
incantabile, insesizabile, intacte, unice
ce aprind focul din inima...
inchipuieste-te ea si vei fi