Șoptind la ușa clipelor funeste
din zâmbetul tău văd cum crește...
un scâncet mut.

Din cicatricile cu trup tu cazi
ÃŽn aluatul de morminte azi,
Și sapi în mine nesfârșit
Cuvântul de ademenit.

Obeza ta infatuare din trupu-ți infidel și posedat,
Se zvârcolește ca un om ce moare de tâmpa fericire-uitat.

Făptură, tu mă faci să te suport
ajuns la culmea disprețului de tine.
Azi nu te vreau, femeie, ce un copil în pântec porți
și te urăsc pe tine!

Agonizantă fiica desfrânată
Ce porți pretenția de neatinsă
Eu te-am avut - și știi..., nu doar o dată
Și îmi părui învinsă.

Tu...! infinită carne de consum,
te zbați în mine pe un ultim drum -
Privind la tine văzui scrum
sub treptele trădării.

Sub treptele acestea cazi și strigătele-ți sunt de groază
Durerea te îngenunchează și vrei să scapi
dar simți că fiul tău a înghețat
și-atunci
mă fac că te-am găsit sub pat
...........căzută............
privirea ta îmi spune că m-ai înșelat (pauză)
Femeie! (strigăt) rătăcită... (cu vocea joasă)