în basmele pădurii
m-a rătăcit ursita
prin dulce penumbră
văpaie mlădie tresare răchita

din răbufnirile vieții
fructe de țipăt sugrumate de spaimă
scîncet de slavă în cheaguri
călina abia mai îngaimă

niciodată zvelt
vreun trunchi de fată
nu m-a aprins ca trupul ud în ploaie
al cotoroanței sălcii

ci mai virilă e vremea ca mine
sub dezmierdarea lapoviței freamăt
cum codru-n imn îngînă vîntul
cu-al voluptății geamăt