Pe umbră de cenușă
V-aș face să călcați,
Ș-aș pune-un vis zdrobit
În drum, să vă împiedicați.

Să faceți apoi tumbe, agale,
Să nu pierdeți în drum
O piatră cât de mică,
(speranța unui bun).

Ș-apoi să vă-ngropați adânc
În suflet de copil
Ce zace spre-o vitrină
De raze-nconjurată.