Mă supun regulii nescrise

ce-mi cântă doina uitării,

clipele mele-s proscrise

tăcerii.

Dorinţele toate sunt chinuri,

suavă-i iubirea ce plânge,

speranţele - visuri

nătânge.

Povară mi-i trupul strigând,

cerÅŸind obÅŸteasca-ndurare,

zadarnice lacrimi curgând

amare.

Destin, suferinţă adâncă,

mă legeni pe braţe părinte,

adorm în suflet de stâncă

printre atâtea…

cuvinte.

… Tăcerii nătânge,

amare cuvinte,

părinţi de stâncă,

morminte.