Eu sunt poetul stărilor din mine
Pe care le accept cu-nvrednicire,
Mai am ceva rezerve de rușine
Lăsate de ai mei drept moștenire.

Și am să scriu de orice nebunie
Ce-o să adaste-n gândurile mele
Curat și liber, fără viclenie
Și fără false izbucniri rebele.

Iar dacă unii-mi cer să dau dobândă
Pe dimineți râzând în geam subtil
Le dăruiesc și lor lumina blândă
Ce doarme încă-n sufletu-mi copil.