La Casa de Cultură părinții și copiii
Au venit să vadă ce-i un Teatru
Jucat pe o estradă cu toți viii
Numiți actori – ca unul încă patru…

Și-n aparență nu se spune mai nimic
Când forma alătură materiei sublim
Cu inventarea unui tâlc ca inamic
De la adepți ai morții – servi de im.

Purificare se invocă sus pe scenă
După precedente ce nu se vor sfârși
Căci afabulația aruncă iarăși o sirenă
Într-un alcov cu simțământul de-a trăi...

Apoi părinții și copiii pleacă acasă
Neconvinși de-o terapie lesnicioasă.