În sfârșit,...am găsit clădirea
În care tu dormi ca un pui de graur
În cuibul ce-ncălzește colivia.

Sunt fericit de parcă-n față
Nu mi-ar ședea o simplă piatră,
Ci un copac care a-nghițit un bob de aur.

Ascensorul curge cu un murmur
De izvor inundat, și-mi tipărește
Pe ochi un rob legat,...ce nu vorbește.

După ce m-a sorbit plimbarea robului
Mă pomenesc bătând în ușa solitară,
Ca-n plopul gol și-uscat din vârful dealului.

Din dreapta mă privește un buton,
Ce-mi amintește de-un topor.
Mi-e teamă să-l ating,
Ca nu cumva, să scol graurii ce parcă plâng...

29ianuarie,2002.Ch.