Cu ochii negri, de cărbune
Să rătăciți
În pădurea cuprinsă de văpaie
Și să loviți mereu o creangă
Ce plină-i de scântei.

Încet, încet, pe spate-ncet,
Să urce iar și iar,
Un roi de viespi
La stupul ce în gură

L-au făcut iar sul
Să nu puteți scuipa,
Să nu puteți țipa,
La cei ce vă-njunghie

Cu degetele boante
Și unghiile roase.