Că adevărul nu mai aduce miere
Când minciuna necesară-i apă
Pentru vorbe fără noimă de agapă,
Un suflet des alimentat de fiere

Mai demn e-n mers și nesfiit
Pe drumul său sfidând mistere
Deschise-n lucruri efemere
Închise-n ochi descumpănit.

Din anturajele prietenoase
Clar sentimentu-i cel iubit –
În tot miracolul descumpănit
Pe cei simțiți scoate din case

Și-i întrunește la o agapă,
Că deznădejdea nu bea apă…