l-am zarit pe o banca.plingea
alaturi de secundele
ce0i pareau moarte acum.
spera...o astepta pe ea...
privind in urma,pe drum.

ascultam soapta sa amara.
zimbea
alaturi de atatea amintiri
ce-i pareau risipite .
era singur,vorbind cu cineva
care...placase...vorbea unei
iubiri,
dar cuvintele nu-i erau auzite.

i-am atins fruntea de plumb.
dormea acum alaturi de visele sale
ce-a pareau mangaiere.
tacut,cu ochii deschisi,se ruga
unui vis,sa-i apara in cale...
il priveam:era orbit de durere.

simteam acelasi chin ca el.
sufeream
alaturi de el,cu teama
de-a fi parasit...era greu...
la fel ,si eu.atat de mult iubeam


si deoadata,mi-am dat seama:
acolo,printre lacrimi,eram....EU!