o doamne țin bine minte
intrasem în tine
ca-ntr-o păpușă rusească
infinită și gata de-un brânci
aveam o senzație verde
de stufăriș bezmetic
de țipete prinse-n alveole
exportate dinspre cord către iris
pereții tăi veneau înspre mine
și-mi însemnau primul rid
cu sfere calde și moi
redusă la minimum
am înghițit hapul nefricii
și-am adormit în tine
în clocot canonic

o doamne țin bine minte
nu am cerut nimic
între gratiile acelea puteam să zbor
de la o planetă la un fir de iarbă
albastră și invers

să te mărturisesc lumii
din tăcuta condiție de sâmbure