Plecarea ta a stins acele angoase
Adunate în mine să mă prefacă-n sort –
Panopticum de forme din ale mele oase
Trecând ca vremea unui banal transport…

Azi nu mai este nimeni ca să ceară
Sortimente varii din corpul prelucrat,
Căci au rămas vânzării picurii de ceară
Din lacrimile mele ce nu s-au mai uscat

Unde te-ai dus plăcerea ți se pare
Însăși fericirea care puteai salva.
(Dacă a ta fire dă sens la separare
E nulă orice vină din purtarea ta).

De acum doar lucruri vei avea pe mână,
Simțind că fericirea tot mereu se-amână…