călcând apăsat pe gândul întors
stâlcesc în tăcere
cu ciudă
bucata de lună ciobită
uitată pe-o piatră
în zi de aprilie

pământul e ars și zace
cu gura deschisă spre miazănoapte
pictat fără culoare
de mâini fără degete
îl rod viermi înrăiți
într-o luptă continuă
pentru putere


ce-o fi gândind oare salcia?

gârbovită de gânduri
stă aplecată
dând impresia că vrea să-și sărute băltoaca
de fapt
își admiră frunza