Îl priveam cu privea în gol,
ca-n vremile trecute...
trecuseră veacuri de când nu-l mai văzusem

Bufonul era stins în gândurile sale
imaginea din minte-ai...
de mult o petrecuse...

L-am întrebat: "Nebune, tu!
Învățătorul meu, te-am părăsit de mult;
azi caut alinare în răspunsul tău:
ci spune-mi cum cunoști femeia?"


"Femeia n-o cunoști...
ci doar o plăsmuiești
și o creezi; și-o modelezi...
dupa chipul și asemănarea fluturilor din mintea ta...

n-o vei cunoaște
nici dupa ce îi vei fi sorbit și respirat pielea...

n-o vei cunoaște
nici dupa ce își va pierde răsuflarea în brațele tale.

n-o vei cunoaște
nici când va plânge,
nici când va râde...



Ci o vei cunoaște în golul sufletului tău
cînd nu va mai fi acolo...
Gustul acela amar din gură
când visele îți dau ghes...

aceea este imaginea cea mai adevarată a unei femei."