cezarul
și-a eliberat
cu un gest
iapa nebună
îi privește
crupa roșie
cum se pierde
în miezul de ciocolată
al iadului

ne tragem la sorți perechile
pocnim din degete
ascunzând sunetul
între picioarele ei
de preoteasă
vorbește-mi
pe limba de lup
a descântecelor
poartă-i numele
cu nerușinare
ca pe-o eșarfă
din borangic

femeie

trupul tău se răsucește
ca un stilet
înfipt în tâmpla
unui dumnezeu necunoscut
călătoare a spaimei
prin plăcere
în căutarea simțului potrivit

pletele tale sunt reci
ica steel
simt cum privirea
își abandoneaza ochiul
cateristită
linge
lumina lichidă
de pe treptele
memoriei

îmi fumegă în palme
un scarabeu
mască de jad
a dorinței
pântecul ei
ne inundă
mintea
limită a gândului

prietene
prostituatele templului
poartă pe sâni
adevăruri simple
ne spun încă povestea
femeii în roșu
ce s-a dăruit
unui poet rătăcit
transformandu-i cuvintele
în camelii