Mi-e grea dimineața
Când mă trezesc din disperarea
Zilei de ieri;
Istovit de puteri
Mă joc parcă singur printre cadavre
Uitând iluzia-ntre dualități macabre.
Parcă diferența om-lup
Ar mai conta
Când părul îți inundă pielea...

Inimi deschise,
Spații goale,
Drumuri prăfuite,
Scoase din timp,
Nu mai am ceasul -
Mi l-a furat luna.
(Cu ea a venit ranchiuna.)
Și rima
Și crima
Și sângele de pe podea,
Îneacă tavanul în agonie
Și simt că am făcut o prostie.
5 milisecunde cu lama
Perpendiculară pe venă
Și a fost de ajuns.
Efectul lunii chiar m-a pătruns.

Tu nu observi cum îți ling poezia
Cu păduchii de pe obraz;
Mai am puțin și te-apuc de grumaz,
Acum ce zici, am haz?
Crapă toporul în otravă,
Adu umorul pe tavă,
Visul parcă mă face să mă mișc
odată cu tine
Dar am uitat:
Morții nu visează niciodată,
Ei doar trăiesc într-unul.

Și așa te-am găsit la margine de pădure,
Te mușc de carnea ce-ți curge sub piele,
Și câte zgârieturi poate să îndure
Corpul tău putrezit de durere?

Sunt cum mă vezi,
Crezi ce pot fi,
Ești când am fost,
Văd că nu vii.

Înviu dacă vrei,
Te las să mă iei,
Castrează-mi orgoliul
Să-ți ofer doliul.

Ești fiindcă vreau,
Sunt că mă vezi.
Știu ce crezi:
Tot timpul vreau.