La geamul tău stăteam ades
Și admiram ființa ta –
Muiam al vieții sens
În balta ce-ngheța...

Știai, și iți plăcea să fii sirena,
Ce se-ncălzește-n răsuflarea mea
Și nu primeai pe nimenea...
La soba care te ierna.

Azi piere balta de pe geam
Și eu, n-o mai dezgheț...
Tu speriată ieși în drum,
Și-admiri statuia ce te-a plăcut.

Mă duci timidă-n casă
Și mă întinzi la foc,
încerci să mă săruți
Și-ți zgârâi buza într-un ciob...

Mă strângi la piept,
Iar eu cuprind podeaua
Cu mâinile de mort,...
Și-ți sunt acum oglindă...

29ianuarie,2002.Ch.