n-am să cobor în gestul nocturn
crevase sorbindu-mi alunecarea
tulbure aceeași carne
într-o încăpere de închiriat
intact mersul rostirii se apropie
cu inima bătând în inima mea
un labirint infim prin palmele
însetate de cuvânt
sudoarea mă caută calmă
ca o îmbrățișare