Talentul fără muncă spirituală, exersare și perseverare
E ca luna noaptea : strălucește, dar nu dă lumină,
Meteor stârnind la impactul cu solul gândirii cratere cu diamante rare,
Strânge praful aurifer al rațiunii din mintea cu erori – bulgări de tină.

Talentul e valoarea ce tinde spre geniul infinit,
Absoarbe din iubire intensitatea trăirii
Și din ură profunzimea arzând mocnit,
Este o calitate imanentă nimbând idealul firii.

Talentul caută sublimul în artă,
Urcă în spirale de evoluție și prinde-n palma sa lumina pură
Pe care o divide în miriade spoturi de energie eterată,
Își creează principii și postulate învelite într-o crustă dură.

Să cultivăm talentul în oameni cum creăm o poezie,
Ideea să fie esența care crește udată de seva frumosului din noi,
Versurile să picteze talentul în policromie de calități pe o vaporoasă ie,
Talentul să fie poezia perfectă din om eliminând existențial gunoi.