simplu și netocmit
ca un copac abia doborât
visam dincolo de orice supoziție
că mâinile sculptorului
seamănă izbitor
cu ale mele

cobor privirea
spre modestia cu care moare
un cub de gheață
o lecție contra fricii

expirația săvârșește finalul
lăsându-mă gol
ca pe-o vale scărmănată de vânt

n-am văzut încă pe nimeni
care să urce
coborând